Conform unui nou studiu al Băncii Mondiale, regiunile cele mai sărace din UE înregistrează un PIB pe cap de locuitor de șapte ori mai scăzut decât nivelul înregistrat în cele mai bogate regiuni.
Raportul „Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate” (Rethinking Lagging Regions), care examinează convergența și disparitățile din cadrul UE, evidențiază pericolul “capcanelor creșterii economice lente”. Inegalitățile constante manifestate la nivel regional subminează oportunitățile oferite rezidenților, contribuind la creșterea gradului de sărăcie și la emigrație la scară largă, în special în rândul tinerilor. De exemplu, anumite regiuni din Europa de Sud au înregistrat creștere zero a PIB-ului pe cap de locuitor, comparativ cu media anuală înregistrată în UE în perioada 2005 – 2015, de 2,1%.
“Toate regiunile din UE – chiar și cele mai sărace sau cele cu un ritm lent de creștere – dispun de un potențial semnificativ de dezvoltare economică,” a declarat Arup Banerji, Director Regional al Băncii Mondiale pentru țările UE. “Însă se poate și mai bine. Atenția acordată performanței economice naționale a statelor membre este atât de mare, încât este ușor să uităm ceea ce se întâmplă în UE la nivel regional. Atunci când privim dincolo de aparențe, vedem că există multe modalități în care putem lupta pentru a contracara inegalitățile din perspectiva prosperităţii, oportunităților și productivității, inegalități care împiedică mobilitatea socială și acționează ca impedimente pentru creșterea economică la nivel național.”
Raportul ia în discuție două categorii de regiuni mai puțin dezvoltate – cunoscute sub denumirea de regiuni “cu creștere lentă” și „venituri scăzute’” – localizate în anumite părți din Europa de Sud și Centrală. Regiunile mai puțin dezvoltate cu creștere lentă se confruntă cu probleme precum o productivitate care stagnează și crearea unui număr redus de locuri de muncă, în timp ce regiunile cu venituri scăzute se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în procesul de transformare a propriilor economii.
Ambele categorii de regiuni neperformante se luptă cu doi indicatori-cheie, respectiv rata ridicată a șomajului comparativ cu regiunile care nu au statut de regiuni mai puțin dezvoltate și cu niveluri foarte scăzute de participare a femeilor pe piața forței de muncă. În 2015, nivelul mediu de participare a femeilor pe piața forței de muncă a UE era de 66,8%. În regiunile mai puțin dezvoltate, acest nivel era cu 10% mai scăzut și chiar cu 20% mai scăzut în cele mai grave cazuri.
Raportul „Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate” subliniază rolul important jucat de Politica de Coeziune a UE în abordarea inegalităților regionale. În prezent, UE investește 50 de miliarde de euro anual, din fonduri de coeziune, pentru a sprijini procesul de dezvoltare în regiunile europene. Raportul recomandă reechilibrarea priorităților urmărite de Politica de Coeziune, cu scopul de a asigura o mai bună valorificare a potențialului regiunilor mai puțin dezvoltate, punând accent pe cinci domenii-cheie, respectiv: 1) abordarea deficiențelor de ordin macro-fiscal; 2) îmbunătățirea mediului de afaceri pentru firme; 3) stimularea productivității orașelor; 4) dezvoltarea de competențe în cadrul comunităților și 5) consolidarea calității instituțiilor.
“Maximizarea impactului Politicii de Coeziune în acest nou cadru politic va necesita investiții pentru dobândirea de competențe și pentru îmbunătățirea mediului de afaceri – elemente care rămân esențiale pentru creșterea productivității. Acest demers, datorită declinului înregistrat pe piața muncii manuale, presupune adaptarea la progresul tehnologic aferent secolului XXI”, a declarat autorul raportului, Dl. Thomas Farole, Economist Principal la Banca Mondială. “Consolidarea instituțiilor regionale și naționale va reprezenta, de asemenea, un aspect esențial pentru eficientizarea Politicii de Coeziune, prin călăuzirea procesului de direcționare, prioritizare și implementare a acestei politici în următoarea perioadă de programare.”
Va fi esențial ca decidenţii politici de la toate nivelurile să regândească modalitatea în care Politica de Coeziune poate fi prioritizată, direcționată și pusă în aplicare în mod eficient în următoarea perioadă de programare, începând cu 2021, astfel încât să se maximizeze impactul acesteia asupra regiunilor mai puțin dezvoltate.
