WASHINGTON, 3 februarie 2014 – Existența resurselor naturale nu trebuie să fie un blestem. Din contra, acestea pot fi o binecuvântare în cazul în care țările asigură managementul adecvat al veniturilor din resurse naturale, investesc câștigurile în consolidarea capitalului fizic și uman, și îmbunătățesc instituțiile, spune raportul nou al Băncii Mondiale “Dezvoltarea diversificată: Profitând la maxim de resursele naturale în Eurasia”.
“Experiența țărilor bogate în resurse din întreaga lume denotă că diversificarea exporturilor sau a producției pot să nu fie necesare și nici suficiente pentru dezvoltare,” a declarat Laura Tuck, vicepreședinte pentru Europa și Asia Centrală, Banca Mondială. “Noul raport recomandă guvernelor din Eurasia să-și facă mai puține griji cu privire la diversificarea exporturilor sau a producției și să analizeze mai mult posibilități de creare a unor portofolii de active naționale diversificate – pentru a asigura un echilibru sporit între resursele naturale și pentru a consolida capitalul și instituțiile economice.”
Potrivit raportului, portofoliile din Eurasia sunt caracterizate în prezent de active materiale, cum ar fi petrolul și gazele, școlile și spitalele și, în unele cazuri, drumurile și căile ferate. În același timp, ele au rămas în urma unor țări cu succese mai mari la capitolul active nemateriale, cum ar fi nivelul de educație, calitatea asistenței medicale și instituțiile care gestionează câștigurile volatile de pe urma resurselor, oferind servicii publice de calitate înaltă și reglementând eficient sectorul privat.
“Constatarea principală a raportului este că dezvoltarea diversificată este rezultatul dezvoltării de succes și nu cauza dezvoltării de succes,” a menționat Hans Timmer, economist principal pentru Europa și Asia Centrală, Banca Mondială. “Țările de succes se vor diversifica într-un mod natural, odată ce își vor diversifica activele și vor consolida instituțiile. Diversificarea forțată, de exemplu, prin subvenționarea industriilor noi, fără a fi conformă dotărilor țării, se va solda practic întotdeauna cu eșec, deoarece generează, de regulă, ineficiențe economice.”
Raportul studiază dezvoltarea economică în douăsprezece țări din Eurasia, unde șase țări sunt bogate în resurse naturale: Azerbaidjan, Kazakhstan, Rusia, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan, iar alte șase nu sunt: Armenia, Belarus, Georgia, Republica Kîrgîză, Moldova și Tadjikistan. În ultimele două decenii, resursele naturale au avut un rol esențial în dezvoltarea întregii regiuni, deoarece țările dotate cu resurse naturale și-au majorat capitalul și au partajat prosperitatea cu restul regiunii prin intermediul comerțului, migrației, investițiilor sau asistenței.
Raportul constată că abundența resurselor naturale i-a servit bine Eurasiei până în prezent, ajutând la ameliorarea standardelor de viață pentru cea mai mare parte a populației de 280 milioane de oameni din Eurasia. Începând cu anul 2000, veniturile individuale au crescut de cinci ori, la fel s-au îmbunătățit și serviciile de sănătate și educație. Cea mai impresionantă realizare a fost reducerea remarcabilă a sărăciei în regiune, odată cu înjumătățirea nivelului sărăciei față de anii 90. Toate aceste îmbunătățiri au coincis cu prețurile mari și în creștere pentru mărfuri.
“Pentru a soluționa provocarea volatilității sporite, cauzată de prețurile instabile pentru mărfuri, factorii de decizie din Eurasia ar putea învăța din experiența altor țări dotate cu resurse, atât cu și fără succes,” a declarat Ivailo Izvorski, manager de sector pentru gestiune economică și reducerea sărăciei, Europa și Asia Centrală, Banca Mondială, și co-autor al raportului. “Analiza noastră denotă că țările bogate în resurse, care au obținut îmbunătățiri timpurii în calitatea serviciilor esențiale și reglementarea sectorului privat, au avut succese mai mari în controlul volatilității și în tranziția spre a deveni economii cu venituri mari sustenabile.”
Raportul sugerează că instituțiile economice mai bune în toate orașele euroasitice ar putea spori stabilitatea și reduce volatilitatea finanțelor publice, ar putea îmbunătăți educația și infrastructura pentru a spori productivitatea lucrătorilor și ar putea consolida regimurile concurențiale pentru a încuraja întreprinderile private și antreprenoriatul. Stabilizarea, educația și concurența sunt identificate drept trei priorități pentru orașele euroasiatice în următorul deceniu.
Potrivit raportului, succesul în dezvoltarea generală a țărilor dotate cu resurse este direct proporțional succesului acestor țări în transformarea veniturilor lor obținute din resurse în capital construit, așa cum este infrastructura și populația sănătoasă și calificată. Raportul recomandă ca țările din Eurasia dotate cu resurse și cele nedotate să întreprindă eforturi sporite în direcția îmbunătățirii infrastructurii lor, precum sunt drumurile și cările ferate, conductele, rețelele electrice și rețelele de comunicare. În general, țările nedotate cu resurse din regiune rămân în urma vecinilor mai bogați în resurse la capitolul infrastructură, dar ele au continuat să majoreze constant investițiile publice și au reușit să sporească capitalul lor fizic pe cap de locuitor cu circa o treime în 2010 față de 2005. Țările unde investițiile în capital fizic ar putea ajuta cel mai mult sunt Rusia și Ucraina.
Pentru fiecare a doua țară din regiune, investițiile cele mai urgente sunt necesare în capitalul uman, în special educație. Evaluările internaționale ale calității educației arată că regiunea rămâne cu mult în urma altor țări. Raportul sugerează că țările euroasiatice dotate și nedotate cu resurse pot beneficia de pe urma mai multor cheltuieli și îmbunătățirii eficienței cheltuielilor publice în educație.
O altă constatare importantă a raportului este că integrarea pe piețele globale este un factor de succes important, odată ce ajută la crearea prosperității, indiferent de diversificare. Raportul compară trei sub-regiuni – Asia de Est, Europa Centrală și Eurasia – și trage concluzii că toate au avut succes prin integrarea pe piețele globale, utilizând avantajul lor comparativ: forța de muncă în Asia de Est, capitalul în Europa Centrală și resursele naturale în Eurasia. Eurasia poate avea performanțe mai bune prin expansiunea comerțului său cu Asia de Est, suplimentar consolidării legăturilor stabilite cu Europa de Vest.
