În 2003 exporturile de vinuri din Moldova au ajuns la 162 milioane USD, devenind cele mai mari exporturi ale țării, cuprinzând 21% din totalul exporturilor. Însă restricțiile impuse de Rusia asupra comerțului din ultimul deceniu au îngreuiat pentru vinificatorii moldoveni procesul de vânzare a produselor lor pe piețele respective. Până în anul 2013 exporturile de vinuri au scăzut până la 81 milioane USD, ceea ce reprezintă 5 procente din exporturile totale ale țării.
În 2003 39% din exporturile Moldovei ajungeau în Rusia. Acum Moldova intră pe piețe noi de export. Exporturile în UE s-au triplat de la 444 milioane USD în 2005 la 1,25 miliarde USD în 2014, UE devenind principalul partener de export al Moldovei.
Nu doar destinațiile exporturilor Moldovei se schimbă, dar și produsele sale. În 2013 principalul produs de export a fost într-o oarecare măsură surprinzător – cabluri electronice și alte piese electronice. În anul respectiv Moldova a exportat cabluri și piese de acest tip în valoare de 150 milioane USD, în timp ce piesele pentru scaune au reprezentat de asemenea unul din cele 10 produse principale de export în acel an. Acest lucru a fost un contrast puternic față de exportul de materie primă și produse bazate pe resurse din anul 2003.
„Cazul Moldovei reprezintă un exemplu al modului în care companiile din economiile mici au multe de câștigat de pe urma integrării în lanțurile valorice globale”, a declarat Gonzalo Varela, economist principal în cadrul Grupului Băncii Mondiale și coautor al studiului recent privind comerțul în Moldova. „Participarea în aceste lanțuri valorice globale este o oportunitate nu doar pentru diversificarea ofertelor de export, ci și pentru creșterea sofisticării produselor”. În cazul Moldovei, companiile au beneficiat de faptul că producătorii principali de automobile din Germania au achiziționat piese de la furnizorii din România, care la rândul lor s-au bazat pe Moldova în materie de furnizori.
Moldova este una din cele mai sărace țări din regiunea EAC, cu un VNB pe cap de locuitor de 2.560 USD în anul 2014, comparativ cu media de 6.913 în alte țări în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală. Bazarea pe un coș concentrat de exporturi și un număr mic de destinații de export i-a lăsat economia vulnerabilă. În ce mod o țară ca aceasta face o schimbare drastică de la agricultură la cabluri într-o perioadă de timp atât de scurtă?
Modificarea componenței exporturilor nu a fost întâmplătoare. Zonele economice speciale (ZES) au fost un instrument de politici important pentru atragerea investițiilor. Începând cu anul 2002 volumul investițiilor străine și locale în aceste zone s-a majorat de cinci ori, ajungând la 212 milioane USD în 2014. Companiile mari producătoare de automobile conectate la lanțurile valorice globale au valorificat două ZES din Moldova și au stabilit producția 2010. Conform dovezilor, aceste investiții, motivate de stimulente fiscale și un climat de afaceri prietenos în cadrul ZES, au încurajat ultima creștere bruscă a exporturilor și a diversificării, în special în direcția cablurilor electrice și altor materiale intermediare din cadrul lanțului valoric al industriei de automobile.
„A stat regimul ZES în spatele procesului de diversificare și modernizare tehnologică a exporturilor? Și da, și nu,” continuă Varela. „În Moldova există șapte ZES și doar o minoritate a reușit să atragă investiții productive. Se pare ca diferența constă în „climatul investițional” din fiecare zonă aparte, ceea ce contează mai mult decât stimulentele fiscale”.