Reforma sistemului de asistență socială în prezent în curs de desfășurare este ambițioasă, dar scopul ei este înalt: de a face sistemul mai echitabil și de a reduce costurile tranzacțiilor pentru solicitanți, și birocrația.
Cu doi ani în urmă, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale din România a gestionat 57 de programe de asistență socială, fiecare cu propriile sale reguli, formulare și criterii de eligibilitate. Deseori, a trebuit ca oamenii să depună mai multe cereri, și nu a fost întotdeauna clar pentru care programe ar putea fi eligibili aceştia.
Creșterile ad-hoc și programele noi din perioada anilor de dezvoltare economică ai ultimului deceniu au creat un sistem complicat și costisitor. Multe programe au acordat beneficii celor bogați și celor săraci deopotrivă, atât timp cât aceştia au îndeplinit anumite criterii. Altele i-au vizat pe cei mai săraci 50% sau chiar 60% din populație. Cu toate acestea, un program pentru cei săraci destinat cazurilor extreme s-a diminuat ca dimensiune relativă și nu a fost eficient în ajutorarea celor care au avut cea mai mare nevoie de el.
Criza economică a arătat clar faptul că protecția pentru cei săraci și vulnerabili este necesar să fie extinsă, în timp ce programele inutile și ineficiente este necesar să fie restrânse.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale face aceste ajustări cu sprijinul Băncii Mondiale. În primul rând, programele mici, ineficiente, care au fost acordate în mod egal celor bogați și celor săraci au fost oprite.
Pe măsură ce reformele au continuat și s-au aprofundat, două programe mari de familie au fost consolidate. Există planuri de a consolida toate programele cu mijloace verificate într-un singur program pentru familiile cu venituri mici în 2014. Altele au fost revizuite pentru a schimba nivelurile de plată și pragurile de eligibilitate.
Ministerul Muncii a început să creeze un formular de cerere unificat, care să permită oamenilor să depună cereri pentru mai multe ajutoare într-un singur birou, în loc să se deplaseze la birouri diferite.
Un număr de lacune încă permite unor oameni să primească beneficii pentru care aceştia nu sunt eligibili. Și există prea puțini asistenţi sociali și inspectori de asistență socială care pot verifica dacă asistența ajunge la cei care au nevoie cel mai mult de ea, sau dacă există abuzuri în sistem.
Sub îndrumarea partenerilor din Marea Britanie, guvernul a schimbat atenţia Inspectoratului său Social de la inspecțiile standardelor serviciilor sociale la programele de transfer de fonduri. Inspecțiile inițiale au arătat că greșelile și fraudele sunt frecvente în mai multe programe.
Informațiile obţinute prin vizitele efectuate la familii, cum ar fi cea efectuată la Nanasi, vor fi utilizate pentru a se concentra inspecțiile sociale viitoare pe programe și regiuni geografice de mare risc. Pentru ca inspecțiile să aibă greutate, va fi esențial să se acorde inspectorilor competența de a investiga și de a da sancțiuni acelor beneficiari sau funcționari care se dovedeşte că au fraudat sistemul. În prezent, dispozițiile sunt limitate și variază în funcție de program: acestea trebuie să fie de asemenea armonizate.
Domeniul de aplicare și ambiția reformei sistemului de asistență socială din România sunt impresionante, şi sunt luate în considerare de alte ţări din regiune, ca fiind un mecanism de stabilire a standardelor.
