Responsabilizarea romilor din România în satele lor

Simona Persida Negru spală hainele  de mână la fântâna  din satul ei din România. După ce le stoarce, va împinge hainele umede până acasă cu roaba. Este greu, dar nu la fel de greu cum este transportul apei în găleți, de la un curs de apă sus pe un deal plin de noroi, până la casa ei.

"Pe vremuri îmi lua trei ore. Acum le spăl pe toate în treizeci de minute și apoi pot pleca acasă și să fiu cu copiii", spune Negru, în vârstă de 22 de ani, mamă a trei copii de etnie romă. Fântâna a fost construită după ce oamenii din Valea Corbului s-au unit și au cerut municipalității locale sprijin pentru a instala conducta care direcționează apa curată de la un izvor într-un jgheab rudimentar, la răscruce de drumuri sătești.

Fântâna este inima comunității. Unul după altul, oameni de toate vârstele și de ambele sexe vin pe jos, cu calul, cu bicicleta sau cu cărucioare, înarmaţi cu găleți, butoaie, sau sticle de plastic pentru a le umple, sau ca să ia o înghițitură. Solicitarea către autorități de a instala o conductă de apă într-un sat în care nici o singură casă nu are apă curentă sau canalizare, ar putea părea ca un drept fundamental. Dar nu a fost, pentru romii care alcătuiesc trei sferturi din această comunitate, și care au petrecut zeci de ani trăind la periferia societății normale. "Problema este că suntem marginalizați", spune liderul comunității rome, Mircea Haica.

Agenţia Împreună este o organizație neguvernamentală care a lucrat pentru a rupe acea izolare și a încuraja comunitățile de etnie romă să formuleze priorități și să ceară asistență din partea autorităților din zona în care acestea locuiesc. Agenţia Împreună a solicitat și a primit o  finanțare nerambursabilă de la Fondul Japonez de Dezvoltare Socială administrat de Banca Mondială.

Fondurile au permis Agenţiei Împreună să finanţeze grupurile de inițiativă comunitare, în aproximativ 100 dintre cele mai sărace comunități de romi din toate zonele României. Acestea au fost alese, bazându-se în mare măsură pe rezultatele dintr-un raport al Băncii Mondiale și pe harta sărăciei din România. Ionela Mocanu este o profesoară care a fost instruită ca mediator și lucrează cu jumătate de normă cu comunitățile de romi. Sarcina ei era de a convinge locuitorii din Valea Corbului să formuleze nevoile lor, și să-i aducă pe liderii romi împreună cu oficialii lor locali. După discuții cu Mocanu și între ei, sătenii din Valea Corbului au decis că prima lor prioritate era să aibă o sursă de apă, alta decât râul care trece prin satul lor.

Totuşi, a fost nevoie de insistenţe din partea lui Mocanu pentru a obține instalarea conductei de apă – un proiect care costă în jur de 100 de euro. "Ea a fost tot timpul în biroul primarului pentru a-i determina să se mişte. Noi am cerut şi înainte, dar am primit doar promisiuni", a declarat Haica, adăugând că Mocanu înțelege comunitatea sa. Haica speră că Mocanu îl va ajuta să facă lobby la autorități pentru a extinde conducta de apă cu circa încă o sută de metri, în sus pe deal, până la școala primară.

Cu sprijinul Agenţiei Împreună, comunitățile de romi au făcut lobby și au colaborat cu autoritățile lor locale pentru a construi locuri de joacă, a pava drumuri, a renova o clinică medicală, au înființat chiar și o fermă de capre. Cu resurse limitate, este esențial ca proiectele să fie sustenabile; de aceea interesul comunității și implicarea sunt importante.

"Am reușit oarecum", spune Mocanu, conștientă că există încă multe lucruri care urmează să fie rezolvate în Valea Corbului, și în alte comunități de romi marginalizate din Europa de Est.

Această comunitate – la fel ca multe altele – se confruntă cu multe provocări. Ea nu are clinică – cea mai apropiată este la două ore și jumătate de mers cu căruța. Tinerii se mută, migrând spre orașe, unde pot găsi un loc de muncă și își pot câştiga existenţa. Doar șapte din cei 2.000 de locuitori din Valea Corbului au un loc de muncă stabil, lucrând în construcții pentru o societate privată. Restul supraviețuiesc cu munci ocazionale cu ziua, sau prin exploatarea forestieră a pădurilor din jur și vânzarea lemnului.

Mocanu a ajutat unii membri ai comunității să beneficieze de instruire profesională. Câțiva au acum diplome de lăcătuși, dar nici unul nu a fost încă angajat. Iar atunci când doamna Mocanu se oprește la fântână, bărbații tineri se strâng în jurul ei, întrebând-o dacă a auzit despre vreun loc de muncă. În timp ce vorbeşte cu Haica, se gândesc la posibilitatea ca ea să facă o listă cu oportunităţi de muncă și să informeze comunitatea despre acestea în timpul vizitelor sale.

Acesta este doar un exemplu de inițiativă comunitară, dintre cele pe care Agenţia Împreună şi-a propus să le creeze.