WASHINGTON, 9 octombrie 2019 – Creșterea economică din Europa și Asia Centrală încetinește, creșterea regională fiind estimată la 1,8% pentru 2019, conform celei mai recente prognoze economice a Băncii Mondiale pentru Europa și Asia Centrală (EAC). Această estimare, cea mai pesimistă din ultimii patru ani, reflectă încetinirea creșterii atât în Federația Rusă, cât și în Turcia, cele mai mari economii din regiune. Raportul constată, de asemenea, o creștere robustă în alte părți ale regiunii, inclusiv în țările din Europa Centrală, Asia Centrală și Caucazul de Sud.
Încetinirea creșterii din regiune este simultană cu o tendință descendentă globală și subliniază nevoia de a stimula creșterea productivității și de a spori investițiile - care au scăzut în ultimul deceniu. În EAC, înrăutățirea tendințelor demografice – inclusiv reducerea populației în vârsta de muncă – se adaugă la aceste provocări. Raportul analizează tendințele de migrare și oferă informații atât pentru țările de destinație, cât și pentru cele de origine.
„Migrația poate să contribuie la prosperitatea din regiune” a spus Asli Demirguc - Kunt, economistul - șef al Băncii Mondiale pentru regiunea Europa și Asia Centrală. „Migranții tind, în mod disproporționat, să provină din cadrul populației active și, de aceea, pot să reducă presiunile demografice prin mărirea dimensiunii forței de muncă, creșterea productivității și accelerarea creșterii economice.”
Ponderea imigranților din Europa a crescut rapid în ultimele patru decenii, unul din trei imigranți din întreaga lume îndreptându-se spre Europa. Migrația intra-regională este, de asemenea, ridicată în Europa și Asia Centrală, 80% dintre emigranți alegând să se mute în alte țări din regiune. Cu toate acestea, opoziția la migrație este de multe ori puternică, deoarece beneficiile tind să fie pe termen lung, în timp ce costurile - inclusiv deplasarea și șomajul - sunt imediate și concentrate pentru anumite grupuri.
Factorii de decizie trebuie să ajute aceste grupuri prin implementarea de programe de reconversie profesională a acestora și ajustarea sistemelor de învățământ pentru tineret, astfel încât să nu mai concureze cu imigranții cu calificare redusă. Componentele unor astfel de eforturi ar putea să includă prestații sociale temporare și ajutoare de șomaj, potrivit raportului.
De asemenea, migrația dă naștere unor preocupări legate de „exodul creierelor”, al mâinii de lucru calificate din țările de origine, deoarece persoanele cu un nivel superior de educație tind să emigreze mai des în cadrul regiunii. Persoanele absolvente de învățământ superior reprezintă 55% din populația totală a emigranților din Bosnia și Herțegovina, peste 40% din emigranții din Armenia și Letonia și aproape 40% din populațiile de emigranți din Albania, Moldova, Macedonia de Nord, Republica Kârgâzstan, Kazahstan, România și Tadjikistan. Astfel de tipare permanente reprezintă mai degrabă un simptom și nu o cauză a problemei de bază.
Întărirea guvernanței și consolidarea instituțiilor din țările de origine sunt politici pe termen lung care pot să abordeze cauzele de bază ale emigrației permanente. Politicile care vizează păstrarea forței de lucru calificate includ promovarea sectorului privat și stimularea creării de locuri de muncă, investițiile în învățământul superior și creșterea oportunităților pentru femei în economie.
O mai mare conectivitate este, de asemenea, un aspect important al creșterii implicării diasporei, deoarece este mai probabil ca emigranții care rămân conectați cu țara mamă să investească și să se întoarcă. Raportul indică faptul că este mai probabil ca mărirea stimulentelor pentru a rămâne în țara de origine să descurajeze migrația externă comparativ cu politicile care limitează beneficiile din străinătate.