Economiile emergente și cele aflate în curs de dezvoltare trebuie să-şi reconstruiască politicile-tampon şi să-şi crească nivelul de productivitate pentru a susţine creşterea.
WASHINGTON, 08 ianuarie 2019 — Conform proiecţiilor, ritmul de creştere economică globală va încetini de la nivelul de 3% (deja revizuit în minus în 2018) la 2,9% în 2019, în contextul perspectivelor de apariţie a unor riscuri de evoluție negativă, a declarat marţi Banca Mondială. Activităţile comerciale şi de producţie la nivel global au încetinit, tensiunile comerciale au rămas la un nivel înalt, iar unele pieţe emergente mari se confruntă cu presiuni substanţiale din partea pieţelor financiare.
Conform prognozelor, ritmul de creştere la nivelul economiilor avansate va scădea la 2% anul acesta, conform raportului intitulat Perspectivele Economice Globale, dat publicităţii în ianuarie 2019. Cererea externă scăzută, costurile de îndatorare în creştere şi incertitudinile persistente legate de politicile publice vor avea şi ele consecinţe asupra perspectivelor economiilor emergente şi a celor aflate în curs de dezvoltare. Se anticipează că, la nivelul acestui grup de ţări, creşterea va rămâne constantă, situată la un nivel inferior celui aşteptat, adică 4,2% în 2019.
„La începutul anului 2018, economia mondială funcționa în parametri normali, însă a pierdut viteză în timpul anului şi evoluţia poate fi mai anevoioasă în cursului anului curent“, a declarat Kristalina Georgieva, CEO al Băncii Mondiale. „În condiţiile în care economiile emergente şi ţările aflate în curs de dezvoltare se confruntă cu anumite neajunsuri de natură economică şi financiară, progresele înregistrate la nivel mondial privind reducerea nivelului de sărăcie extremă ar putea fi pus în pericol. Pentru a-şi păstra avântul câştigat până acum, statele trebuie să investească în oameni, să susţină creşterea incluzivă şi să construiască societăţi reziliente“.
Descărcaţi raportul Perspectivele Economiei Globale, ediţia ianuarie 2019 (Global Economic Prospects).
Creșterea exporturilor de mărfuri a stagnat, iar activitatea importatorilor de mărfuri înregistrează o decelerare. Creşterea pe cap de locuitor va fi insuficientă pentru a estompa discrepanţele existente la nivelul veniturilor, în economiile avansate, în aproximativ 35% din pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare în 2019, cota crescând la 60% în ţările care sunt afectate de fragilitate, conflicte şi violenţă.
Mai multe evoluţii ar putea acţiona ca impediment în calea acestor activităţi. Controlul mai strict exercitat asupra costurilor de îndatorare ar putea duce la diminuarea fluxurilor de capital şi la o creştere încetinită la nivelul mai multor pieţe emergente şi al economii aflate în curs de dezvoltare. Majorările anterioare înregistrate la nivelul datoriilor publice şi private ar putea creşte nivelul de vulnerabilitate în faţa fluctuaţiilor cu care se confruntă condiţiile de finanţare şi atitudinea generală faţă de piaţă. Intensificarea tensiunilor comerciale ar putea avea drept consecinţă o creştere globală mai scăzută şi ar putea perturba lanţurile valorice interconectate.
„O creştere economică robustă este esenţială pentru reducerea sărăciei şi pentru susţinerea unei prosperităţi comune,” a declarat Vicepreşedintele Grupului Băncii Mondiale pentru Creştere Echitabilă, Finanţe şi Instituţii, Ceyla Pazarbasioglu.
„În condiţiile în care perspectivele economiei globale au devenit mai sumbre, consolidarea planificării de rezervă, facilitarea relaţiilor comerciale şi îmbunătăţirea accesului la finanţare vor avea o importanţă crucială pentru a putea face faţă incertitudinilor actuale şi pentru a putea relua procesul de creştere“.
Capitolele analitice abordează o serie de aspecte-cheie, de relevanţă actuală:
- Sectorul informal, reprezintă aproximativ 70% din forţa de muncă şi 30% din PIB pe pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare. În contextul în care această situaţie este asociată unei productivităţi scăzute, veniturilor din impozite, precum şi unui nivel sporit al sărăciei şi inegalităţii, acest fenomen devine simptomatic pentru oportunităţile pierdute. Reducerea presiunilor fiscale şi de reglementare, îmbunătăţirea accesului la finanţare, furnizarea unor servicii publice şi educaţionale mai bune, precum şi consolidarea cadrelor de colectare a veniturilor din impozite ar putea spori nivelul de conformare la nivelul sectorului informal, îmbunătăţind situaţia celui formal.
- Vulnerabilităţile legate de datoria publică în ţările cu venituri scăzute sunt în creştere. Deşi împrumuturile au dat posibilitatea mai multor ţări să abordeze necesităţile importante din domeniul dezvoltării, a crescut raportul median datorie - PIB de la nivelul ţărilor cu venituri scăzute, iar structura datoriei a migrat spre surse de finanţare mai scumpe, disponibile în piaţă. Aceste economii ar trebui să se concentreze pe mobilizarea resurselor interne, pe consolidarea practicilor de management al datoriilor şi investiţiilor, precum şi pe construirea unor cadre macro-fiscale mai rezistente.
- Menţinerea nivelului istoric scăzut şi stabil al inflației nu este garantată pe pieţele emergente şi în economiile aflate în curs de dezvoltare. Presiunile ciclice care au dus la scăderea inflației în ultima decadă dispar treptat. Factorii pe termen lung care au contribuit la reducerea inflației în ultimii 50 de ani - comerţul global şi integrarea financiară, adoptarea pe scară largă a unor cadre robuste de politică monetară - pot înregistra chiar un revers. Păstrarea unui nivel scăzut al inflaţiei la nivel global poate deveni o provocare la fel de mare ca şi încercarea de a ajunge la nivelul respectiv.
- Politicile publice menite să diminueze impactul fluctuaţiilor de preţuri la alimente, la nivel mondial, pot avea anumite consecinţe neprevăzute în cazul în care sunt puse în aplicare de mai multe guverne care nu se coordonează între ele. Intervenţia guvernelor poate oferi soluţii pe termen scurt, însă măsurile mai ample pot exagera creşterea subită a unor preţuri, iar cel mai mare impact va fi asupra populației sărace. De exemplu, este foarte posibil ca politicile comerciale introduse în perioada 2010-2011, când a existat o creștere a prețurilor, să fi provocat un sfert din creşterea preţurilor la grâu şi porumb la nivel mondial. Din cauza creşterii bruşte a preţului la alimente în perioada 2010-2011, circa 8,3 milioane de persoane (aprox. 1% din persoanele defavorizate ale lumii) au ajuns în pragul sărăciei.
„Elaborarea unor politici fiscale şi sociale pentru a creşte nivelul de conformare la nivelul sectorului informal, îmbunătăţind situaţia sectorului formal, precum şi consolidarea mobilizării surselor de venituri interne şi îmbunătăţirea administrării datoriei vor reprezenta priorităţi importante pentru decidenţii politici în procesul de depăşire a provocărilor aferente economiei informale din ţările aflate în curs de dezvoltare“, a declarat Ayhan Kose, Director în cadrul Grupului Băncii Mondiale. „În condiţiile în care perspectivele economice se diminuează, aceste eforturi devin din ce în ce mai importante“.
Perspective regionale:
Asia de Est şi Zona Pacificului: Asia de Est şi Zona Pacificului continuă să fie una dintre regiunile aflate în curs de dezvoltare cu cel mai rapid ritm de creştere din toată lumea. Există aşteptări ca procesul de creştere regională să prezinte un ritm moderat de evoluţie în 2019 (6%), presupunând că preţurile la mărfuri rămân în mare parte stabile, cererea şi schimburile comerciale la nivel mondial înregistrează şi ele cote moderate, iar condiţiile de finanţare globale devin treptat mai stricte. Ritmul de creştere în China este aşteptat să încetinească la 6,2%, în condiţiile în care continuă procesul de reechilibrare internă şi externă. Există aşteptări ca restul ţărilor din regiune să înregistreze o creştere de 5,2% în 2019, în condiţiile în care cererea rezilientă de pe pieţele interne compensează impactul negativ al exporturilor aflate în curs de diminuare. Există aşteptări ca procesul de creştere în Indonezia să rămână stabil, la cota de 5,2%. Avântul economic din Thailanda va încetini în 2019 la cota de 3,8%.
Europa şi Asia Centrală: Se anticipează că efectele încă resimţite ale stresului financiar din Turcia vor influenţa creşterea regională în acest an, pe care o vor încetini la 2,3% în 2019. De asemenea, se anticipează activităţi reduse în Turcia şi o încetinire la 1,6% a ritmului de creştere din cauza inflaţiei ridicate, a dobânzilor mari şi a nivelului scăzut de încredere, ceea ce reduce consumul şi investiţiile. Conform proiecţiilor, ritmul de creştere în partea vestică a acestei regiuni, excluzând Turcia, va încetini. Şi în Polonia ritmul de creştere va încetini la 4%, pe fondul încetinirii creşterii la nivelul întregii zone euro. Există aşteptări ca procesul de creştere să încetinească în întreaga zonă estică, pe fondul decelerării înregistrate la nivelul unor economii mari, inclusiv Rusia, Kazahstanul şi Ucraina.
America Latină şi Insulele Caraibe: Conform proiecţiilor, creşterea regională va avansa cu un ritm de 1,7% anul acesta, în special pe fondul unei creşteri a consumului privat. Se estimează că Brazilia va creşte cu 2,2%, presupunând că se implementează rapid reformele fiscale şi că revenirea nivelului consumului şi investiţiilor va compensa reducerile cheltuielilor guvernamentale. În Mexic, se aşteaptă ca incertitudinea politică şi perspectivele unor investiţii încă modeste să permită doar o creştere moderată de 2%, în ciuda diminuării incertitudinilor legate de activitatea comercială pe fondul anunţului privind încheierea Acordului SUA-Mexic. Se anticipează că Argentina să înregistreze o scădere de 1,7%, în condiţiile în care o consolidare fiscală profundă va genera o pierdere a locurilor de muncă, dar şi un consum scăzut şi investiţii reduse.
Orientul Mijlociu şi Africa de Nord: Conform proiecţiilor realizate pentru această regiune, creşterea va fi de 1,9% în anul curent. În ciuda unei creşteri modeste a relaţiilor comerciale la nivel global şi în ciuda condiţiilor de finanţare externă mai stricte, se anticipează că factorii interni, în special reformele din domeniul politicilor publice, vor susţine procesul de creştere din această regiune. Se anticipează că în acest an se va amplifica uşor procesul de creştere la nivelul exportatorilor de petrol, în condiţiile în care ţările CCG, luate ca grup, îşi accelerează ritmul de creştere la 2,6%, de la 2% anul trecut. Se aşteaptă ca Iranul să scadă cu 3,6% în 2019, pe fondul sancţiunilor care îşi fac simţite efectele. Pentru Algeria, aşteptările sunt în sensul unei diminuări (2,3%) din pricina scăderii cheltuielilor guvernamentale de anul trecut. Pentru Egipt, se prognozează o accelerare la 5,6% a ritmului de creştere în timpul exerciţiului fiscal curent, pe fondul susţinerii investiţiilor cu reforme care consolidează climatul de afaceri şi pe fondul creşterii consumului privat.
Asia de Sud: Conform proiecţiilor realizate pentru această regiune, creşterea va ajunge la 7,1% în anul curent, pe fondul consolidării investiţiilor şi a unui consum robust. Pentru India, se anticipează o accelerare la 7.3% în exerciţiul financiar 2018/19, pe fondul menţinerii consumului la valori robuste şi al creşterii investiţiilor. Pentru Bangladesh există aşteptări de scădere la 7% în exerciţiul financiar 2018/19, în condiţiile în care activitatea este susţinută de un puternic consum privat şi de cheltuieli în domeniul infrastructurii. Creşterea în Pakistan este aşteptată să scadă la 3,7% în exerciţiul financiar 2018/2019, condiţiile financiare devenind mai stricte pentru a contracara inflaţia crescând înregistrată în ţară şi vulnerabilităţile externe. Pentru Sri Lanka, se are în vedere o uşoară creştere de până la 4% în 2019, pe fondul unei cereri interne robuste şi a unor investiții susţinute prin proiecte de infrastructură. Avântul înregistrat în Nepal în perioada de după cutremur, se va diminua, iar creşterea se aşteaptă să ajungă undeva la 5,9% în exerciţiul financiar 2018/2019.
Africa sub-sahariană: Se aşteaptă ca procesul de creştere la nivel regional să se accelereze cu 3,4% în 2019, pe fondul unor incertitudini politice diminuate şi al îmbunătăţirii investiţiilor în economiile mari, alături de o creştere robustă care continuă să se manifeste în ţările care nu sunt mari consumatoare de resurse. Pentru Nigeria, s-a calculat că procesul de creştere se va amplifica cu 2,2% în 2019, presupunând că producţia de petrol îşi va reveni şi că uşoara creştere din mediul privat va determina apariţia unei creşteri şi în sectoarele industriale care nu sunt legate de industria petrolului. Pentru Angola, prognoza de creştere pentru 2019 este de 2,9%, pe fondul revenirii din domeniul petrolului, în condiţiile au fost descoperite noi resurse şi reformele susţin mediul de afaceri. Pentru Africa de Sud, proiecţia sugerează o accelerare modestă cu un ritm de până la 1,3%, pe fondul constrângerilor resimţite asupra cererii interne şi a cheltuielilor limitate din partea guvernului.
