SINGAPORE, 13 iulie 2016 – La nivel global, cea mai importantă componentă a revitalizării zonelor urbane degradate este implicarea sectorului privat, menționează un raport publicat astăzi de către Banca Mondială și Facilitatea de Consultanță pentru Infrastructură Publică-Privată (PPIAF), în cadrul Summitului Orașelor Lumii ce are loc în Singapore în cursul acestei săptămâni.
„Proiectele de regenerare urbană sunt rareori implementate exclusiv de către sectorul privat. Sunt necesare resurse financiare masive pe care majoritatea oraşelor nu le pot obţine”, a declarat Ede Ijjasz-Vasquez, Director Senior al Practicii (Departamentului) Social, Urban, Rural și Adaptare Globală al Băncii Mondiale. „Participarea sectorului privat este un factor critic pentru a determina dacă programul de regenerare este unul de succes - programe ce crează zone urbane unde cetăţenii pot trăi, lucra şi prospera.”
Fiecare oraş are porțiuni de teren slab utilizate sau zone urbane defavorizate, majoritatea dintre acestea fiind adesea rezultatul schimbărilor la nivelul creșterii urbane și gradului de productivitate. În ţările în curs de dezvoltare, care absorb 90% din creșterea populației urbane, zonele din vecinătatea centrelor urbane sunt locuite de către un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni săraci şi vulnerabili. Aceste zone marginalizează și exclud rezidenții, iar pe termen lung acestea pot avea un efect negativ asupra mobilității verticale a acestora.
Regenerarea terenului urban: Ghidul specialistului pentru mobilizarea investițiilor private (Regenerating Urban Land: A Practitioner’s Guide to Leveraging Private Investment) analizează programele de regenerare urbană din opt mari orașe ale lumii – Ahmedabad, Buenos Aires, Johannesburg, Santiago, Singapore, Seul, Shanghai, şi Washington DC – documentând aspectele cu care s-au confruntat acestea în vederea abordării provocărilor majore în acest domeniu.
Pornind de la experiența orașelor din diferite regiuni ale lumii, raportul examinează proiectele pentru zonele centrale ale orașelor, fostele zone industriale sau comerciale, porturi, zonele de coastă şi cartierele istorice. Deşi cazurile variază din multe puncte de vedere, ceea ce acestea au în comun este o implicare semnificativă a sectorului privat în regenerarea şi reabilitarea zonelor urbane aflate în proces de degradare.
Raportul evidențiază politicile şi instrumentele financiare de succes din fiecare oraş studiu de caz şi evidenţiază aspectele şi provocările cu care s-a confruntat orașul în cadrul procesului. Acesta identifică patru etape diferite ale regenerării urbane de succes: definirea, planificarea, finanţarea şi implementarea. Fiecare etapă include un set de mecanisme unice pe care guvernele locale le pot utiliza pentru a proiecta în mod sistematic un proces de regenerare.
De exemplu, în orașul Singapore, râul Singapore poluat nu a mai fost utilizat pentru activităţile de comerț, deoarece porturile dedicate containerelor de dimensiuni mari au câştigat în importanţă.
„Valorificând importanţa istorică a râului Singapore și potențialul de reintroducere în circuitul de dezvoltare, guvernul a lansat un program de transformare ce a conservat patrimoniul cultural, a ameliorat mediul înconjurător şi a creat o zonă pietonală în vederea utilizării acesteia pentru activităţi recreative. Eforturi similiare în alte locaţii pot revitaliza oraşele şi economiile regionale,” a declarat Jordan Schwartz, Director Hub Infrastructură şi Dezvoltare Urbană, cu sediul în Singapore, în cadrul Băncii Mondiale.
Totuşi nu există o abordare general valabilă atunci când vine vorba de soluţii pentru zonele în declin din oraşe. Raportul subliniază faptul că, deşi instrumentele prezentate în raport au avut un succes în multe orașe la nivel global, nu există o soluţie aplicabilă în mod universal în toate orașele şi în toate situațiile. Raportul subliniază, totodată, faptul că alături de leadership-ul politic puternic, orice oraş poate începe procesul de regenerare urbană, însă aplicarea cu succes a aspectelor de amenajare teritorială şi utilizare a instrumentelor de finanțare depinde de existenţa unor sisteme de zonare la nivel urban și impozitare a proprietăţii private.
„Niciun oraş nu se aseamnă cu celălalt, drept urmare, pentru a face faţă acestei provocări, Banca Mondială a creat un instrument decizional online pe baza aspectelor specifice cu care se confruntă respectivul orașul și care ia în considerare cadrul de financiar şi de reglementare al respectivului oraş” a declarat Rana Amirtahmasebi, autoarea raportului. „Guvernele locale pot utiliza informaţiile colectate în prezentul raport pentru a începe inversarea procesului de degradare economică, socială şi fizică din zonele urbane, orientând-se către dezvoltarea durabilă şi inclusivă a oraşelor.”
Pentru a ilustra transformarea, alte studii de caz din noul raport includ:
- Oraşul Santiago (Chile) a pierdut aproximativ 50% din populaţie şi 33% din stocul de locuinţe în perioada 1950-1990. Totuși acest oraş s-a transformat integral, utilizând subvenţiile naţionale pentru locuinţe pentru a viza în mod special repopularea zonelor centrale ale orașului. Investiţiile private au atins valoarea de 3 miliarde dolari SUA pe durata implementării proiectului, fiind stimulate de către subvenţii în valoare de 138 milioane dolari SUA.
- Buenos Aires (Argentina) a fost pe cale să devină nesustenabil, atunci când expansiunea urbană a fost orientată în afara zonelor centrale, lăsând în urmă o zonă de coastă, ce conţinea importante elemente de patrimoniu arhitectural și industrial, vacantă şi foarte puţin utilizată. Pentru a soluţiona această problemă, oraşul a utilizat o iniţiativă de regenerare urbană finanţată din fondurii proprii, în Puerto Madero, pentru a redezvolta parcela de teren neutilizată având o suprafaţă de 170 de hectare, în vederea dezvoltării unui cartier de coastă atrăgător cu utilizare multiplă. Investiţia totală a ajuns la valoarea de 1,7 miliarde dolari SUA, iar suma de 300 de milioane dolari SUA a fost investită de către oraș prin vânzarea de teren.
- Seul (Republica Coreea) a experimentat o scădere semnificativă a activităţii rezidenţiale şi comerciale din zona centrală, acolo unde loturile mici de teren, şoselele înguste şi preţurile ridicate au crescut semnificativ costul dezvoltării. În perioada 1975-1995, Seul a pierdut mai mult de jumătate din populaţia din zona centrală, în timp ce locuinţele sub standarde ce se adresau persoanelor care închiriau sau le ocupau ilegal, aveau un cost ce depăşea de peste două ori media oraşului. Seul a lansat proiectul de revitalizare Cheonggyecheon pentru a redezvolta autostrada suspendată cu 18 benzi într-un flux revitalizat, conţinând spaţii publice verzi şi având o suprafaţă totală de 16,3 hectare, crescând în mod dramatic valoarea imobiliarelor și diversitatea modurilor de utilizare a zonelor din centrul orașului.
- În Ahmedabad (India), închiderea morilor de-a lungul zonei de coastă Sabarmati a condus la situaţia în care muncitorii şomeri au creat aşezari informale de dimensiuni mari de-a lungul malului râului, creând zone de locuit nesigure şi insalubre şi reducând capacitatea de gestionare a inundaţiilor. Ca răspuns la această situație, orașul a creat o corporaţie de dezvoltare pentru a recupera 200 de hectare de teren riveran de pe ambele maluri şi a achitat costurile proiectului prin vânzarea unui procent de 14,5% din terenul recuperat, în timp ce terenul riveran rămas a fost transformat în parcuri publice, iar muncitorii au fost relocaţi prin intermediul unui program naţional.
- Pe suprafața de 18 kilometri pătrați din centrul orașului Johannesburg (Africa de Sud), o serie de inițiative de regenerare specifice au contribuit la reducerea ratelor de vacantare a imobilelor de la 40% în 2003 la 17% în 2008, și în mod similar la o creștere bruscă a tranzacțiilor imobiliare. Începând cu anul 2001, pentru fiecare milion de ranzi (R) (aproximativ 63.000 dolari SUA) investiţi de către Autoritatea de Dezvoltare din Johannesburg, investitorii privați au contribuit cu 18 milioane R pentru zonele centrale din Johannesburg, creând active imobiliare în valoare de 600 milioane R şi active de infrastructură în valoare de 3,1 miliarde R.
Pentru raportul complet şi instrumentul online, vă rugăm să accesaţi: https://urban-regeneration.worldbank.org/
