Creștere prin locuri de muncă în Europa și Asia Centrală

Banca Mondială recomandă acțiuni pentru crearea mai multor locuri de muncă și facilitarea accesului la ele

Varșovia, 7 noiembrie 2013 – În Europa și Asia Centrală (EAC) șomajul este înalt și crearea locurilor de muncă este slabă, în pofida eforturilor impresionante de reformă din multe țări din regiune și a unui deceniu de creștere economică puternică înainte de criza din 2009, se constată în noul raport al Băncii Mondiale „Înapoi la lucru: Creștere prin locuri de muncă în Europa și Asia Centrală”.

„Locurile de muncă sunt esențiale pentru a scoate oamenii din sărăcie și pentru a asigura că prosperitatea este comună pentru toți. De asemenea locurile bune de muncă pot abilita oamenii și consolida vocea și participarea lor în societate”, a declarat Laura Tuck, Vice-președintele Băncii Mondiale pentru Europa și Asia Centrală. „Provocarea legată de locurile de muncă în țările din Europa și Asia Centrală este una presantă. Însă ea nu e este insurmontabilă și noutatea bună e că multe țări din regiune indică deja calea prin realizarea reformelor necesare. Sperăm că analiza și recomandările din noul nostru raport vor informa în continuare elaborarea politicilor în regiune.”

Acest raport recomandă acțiuni în două domenii principale de politici cu scopul de a crea locuri de muncă mai numeroase și mai bune în EAC:

• Punerea bazelor pentru crearea locurilor de muncă prin intermediul unui mediu macroeconomic și de afaceri favorabil care să permită companiilor existente să crească și companiilor noi să apară și să reușească sau să eșueze rapid și cu costuri mici și
• Susținerea lucrătorilor în obținerea accesului la oportunități noi de muncă, astfel ca ei să dispună de calificările corecte și stimulenții de muncă, acces nestânjenit la piața muncii și să se poată muta în locuri cu potențial mai mare de creare a locurilor de muncă.

Conform raportului, crearea locurilor de muncă în regiune a fost una înceată chiar și înainte de criză (2000-2009), când regiunea creștea mai rapid decât alte economii în dezvoltare. Economiile EAC, și în special ratele șomajului, au fost apoi afectate grav de criza din 2009; crearea locurilor de muncă rămâne a fi una înceată și în perioada de recuperare de după criză. Doar 52 din 100 persoane cu vârsta aptă de muncă erau angajate în EAC înainte de criza din 2009, comparativ cu 59 în America Latină și Caraibe (LAC), 66 în Asia de Est și Pacific (AEP) și 57 în țările OECD. Participarea forței de muncă (a celor angajați sau în căutare de muncă) a fost de asemenea una redusă, de 58 procente în mediu. Odată cu criza financiară și recesiunea ulterioară din zona euro, rata șomajului în regiune a ajuns în 2012 la 14 procente. Un factor îngrijorător este că circa jumătate din persoanele neangajate au fost în căutarea unui loc de muncă timp de mai mult de un an. Lucrătorii tineri și în vârstă, femeile și minoritățile etnice vor fi mai probabil fără loc de muncă sau angajate la munci neformale sau prost plătite. Spre exemplu, una din cinci persoane tinere din EAC fie nu lucrează, fie nu este în căutare de muncă, fie nu studiază.

Analizând factorii ce stau la baza acestei situații îngrijorătoare, raportul ajunge la cinci concluzii principale:

1. Reformele de piață care sporesc competitivitatea pe piețele locale reușesc în materie de realizare atât a creării locurilor de muncă, cât și a creșterii productivității, deși este nevoie de timp pentru materializarea rezultatelor. Inițial restructurarea economică înseamnă atât crearea, cât și distrugerea locurilor de muncă. Odată ce țările își modernizează în continuare economiile, crearea locurilor de muncă depășește distrugerea acestora și aceasta se transpune atunci în nivele mai înalte de ocupare a forței de muncă. Țările care au realizat reformele devreme și s-au integrat pe piețele locale, așa-numiții „modernizatori avansați” au avut mai mult succes în crearea mai multor locuri de muncă, decât „modernizatorii târzii”, care au implementat reformele încet și neuniform.
2. O porțiune mică a companiilor cu creștere înaltă (așa-numitele „gazele”), în mare parte tinere, reprezintă majoritatea locurilor noi de muncă create în regiune. Totuși, nivelul antreprenorialului rămâne redus, în special în rândul reformatorilor târzii, comparativ cu alte regiuni cu venit mediu și OECD. Prin urmare, țările trebuie să transpună potențialul antreprenorial într-o creare cu succes a afacerilor noi care pot accelera crearea locurilor de muncă.
3. Lacunele în calificări împiedică perspectivele de angajare, în special pentru lucrătorii tineri și în vârstă, din cauza răspunsului neadecvat al sistemelor educaționale și de instruire la cererile pentru calificări ale angajatorilor. Abordarea acestei provocări va necesita regândirea bazelor sistemelor educaționale, de instruire și de învățământ continuu.
4. Angajarea este împiedicată și de taxele implicite înalte pe muncă pentru cei ce trec de la inactivitate sau șomaj la locuri de muncă formale și de alte bariere în angajare care afectează în special lucrătorii cu salarii mici și cu program parțial și cei ce sunt al doilea generator de venituri din gospodăria casnică, care tind să fie femei, minorități, tineret și lucrători în vârstă.
5. Mobilitatea redusă a forței de muncă în cadrul țărilor previne relocalizarea lucrătorilor în locuri cu un potențial mai mare de creare a locurilor de muncă. Migrația peste hotare este un substituent al mobilității interne reduse, dar agravează perspectivele demografice din multe țări.

Politicile de abordare a provocării legate de locurile de muncă în regiune trebuie să ia în considerare moștenirea economiilor planificate centralizat, care are legătură cu viteza reformelor spre economii de piață moderne, și de presiunile demografice în creștere cauzate de îmbătrânirea rapidă a populației în majoritatea țărilor EAC și un număr mare de tineri care intră pe piața muncii în Turcia și țările Asiei Centrale.

„Pentru a crea locuri de muncă mai numeroase și mai bune, factorii de decizie politică trebuie să meargă peste politicile și reglementările tradiționale ale pieței muncii,” a declarat Carolina Sanchez-Paramo, manager de sector al Băncii Mondiale pentru reducerea sărăciei și managementul economic în Europa și Asia Centrală și coautor al raportului. „Deși politicile vor fi ajustate la etapa de modernizare economică a fiecărei țări și imperativele sale demografice, sunt necesare eforturi pe mai multe fronturi pentru un sector privat vibrant care creează locuri de muncă: continuarea procesului de reforme și restructurarea întreprinderilor; promovarea antreprenorialului; îmbunătățirea mediului de afaceri și accesul prudent la finanțe pentru a permite extinderea afacerilor; sporirea integrării pe piețele globale; promovarea economiilor de aglomerare prin intermediul conectivității de infrastructură și logisticii mai bune.”

În scopul pregătirii mai bune a lucrătorilor pentru oportunitățile noi de muncă, raportul recomandă politici care să ajute lucrătorii să obțină calificări pentru un loc de lucru modern; înlăturarea anti-stimulenților de muncă și altor bariere care nu țin oamenii înafara angajării productive, inclusiv obstacole în migrația internă.

„Din cauza impozitelor mari pe forța de muncă și sistemele de protecție socială care anulează brusc beneficiile sau interzic munca formală pentru beneficiarii de ajutor social, deseori nu are sens pentru lucrători, în special cei ce câștigă salarii mici, să aibă locuri de muncă formale,” a declarat Omar Arias, manager de sector al Băncii Mondiale pentru economia de dezvoltare umană și coautor al raportului. „Crearea mai rapidă a locurilor de muncă necesită schimbări în contractul social dintre lucrători, întreprinderi și guverne. Modernizarea sistemelor educaționale și de instruire în vederea adaptării mai bune la piețele muncii în schimbare rapidă și compatibilitatea pensiilor, beneficiilor sociale, impozitelor pe forța de muncă și a reglementărilor cu cariere mai lungi și mai productive sunt critice pentru realizarea creării durabile a locurilor de muncă și a prosperității comune în Europa și Asia Centrală.”