WASHINGTON, September 13, 2012 - Este momentul să se regândească rolul statului în sectorul financiar astfel încât guvernele să echilibreze mai bine nevoia de împrumuturi şi ajutor de urgenţă pentru bănci cu măsurile de promovare a transparenţei şi concurenţei în momentul apariţiei crizelor, reiese dintr-un nou raport al Băncii Mondiale.
„Guvernele trebuie să asigure o coordonare temeinică şi o concurenţă sănătoasă in sectorul financiar. În plus, trebuie să susţină infrastructura financiară, astfel încât să se promoveze mai sistematic informaţii de o calitate mai bună privind împrumuturile, informaţii care să fie colectate într-un mod mai sistematic,” afirmă Directorul Executiv al Grupului Băncii Mondiale, Mahmoud Mohieldin. „Însă rezultatele diverse ale rolului direct jucat de guverne în acordarea de împrumuturi merită o analiză mai în detaliu. Într-adevăr, pe măsură ce depăşim criza financiară globală, este posibil ca guvernele să se orienteze spre intervenţii indirecte.”
Raportul privind Dezvoltarea Financiară la nivel Global: Reconsiderarea rolului statului în sectorul financiar (titlu original: Global Financial Development Report: Rethinking the Role of the State in Finance), analizează modul în care sistemele financiare din lume au supravieţuit în timpul crizei financiare globale. Publicat la momentul „aniversării” prăbuşirii companiei Lehman Brothers în 2008, raportul se bazează pe mai multe studii globale noi şi combină date unice la nivel de ţară ce acoperă peste 200 de ţări, începând cu 1960.
Analizând patru caracteristici - dimensiunea instituţiilor şi pieţelor financiare, accesul la finanțare, eficienţa şi stabilitatea - raportul identifică situaţia sistemelor financiare înainte de declanşarea crizei financiare globale şi evaluează gradul de recuperare al acestora până în prezent. Autorul confirmă că sistemele financiare economice în dezvoltare sunt mai puţin profunde şi asigură mai puţin acces decât cele din economiile dezvoltate, dar nu diferă semnificativ la nivel de stabilitate.
Una dintre contribuţiile iniţiale ale raportului se referă la băncile deţinute de stat. În timpul crizei, multe economii în dezvoltare au apelat la băncile de stat pentru a depăşi criza creditelor. În ţări precum Chile şi Tunisia, guvernele au vărsat capital în băncile de stat pentru a acoperi împrumuturile existente sau pentru a asigura împrumuturi noi exportatorilor sau întreprinderilor mici şi mijlocii. Coreea de Sud a ridicat plafonul creditelor în băncile sale deţinute de stat, India şi Tunisia au creat linii de credit pentru aceste bănci, iar cele mai mari bănci de stat din Brazilia şi China au extins împrumuturile considerabil în timpul crizei.
Raportul constată că aceste intervenţii au contribuit la diminuarea răspândirii crizei, însă în schimbul unui preţ: împrumuturi ineficiente, motivate politic în anumite cazuri. În schimb, aceasta a dus la tulburări care s-au amplificat pe măsură ce s-a vărsat capital în băncile de stat sau pe măsură ce s-au creat noi linii de credit către acestea pentru a încuraja împrumuturile acordate exportatorilor şi întreprinderilor mai mici. În anumite cazuri, băncile de stat au continuat să acorde credite chiar şi în timpul procesului de redresare economică, generând o anumită îngrijorare cu privire la excluderea de pe piaţă a băncilor private.
Cercetările trecute şi actuale privind crizele anterioare dezvăluie că deţinerea băncilor de către stat este asociată cu o dezvoltare financiară redusă, o mai mare instabilitate financiară şi o creştere economică mai lentă. Raportul recomandă ca ţările să analizeze cu atenţie riscurile provocate de băncile de stat şi să acorde atenţie modului de conducere al acestora care este deosebit de problematic în medii instituţionale slabe.
Raportul analizează succese şi eşecuri recente înregistrate de stat în calitate de organism de reglementare şi supraveghere. Evaluările externe sugerează că supervizarea, în multe locuri cum ar fi Australia, Canada şi Singapore - a funcţionat bine. În plus, multe economii în curs de dezvoltare au fost expuse în mod limitat comportamentelor riscante ce au favorizat prăbuşirea, iar majoritatea au evitat problemele directe, inclusiv Malaezia şi Peru, ambele fiind lăudate pentru politicile lor prudente. Totuşi, unele ţări au suferit lovituri directe, în special în Europa şi Asia Centrală, unde concentrarea pe sprijinul acordat de băncile-mamă şi acumularea dezechilibrelor de finanţare premergătoare crizei au lăsat vulnerabile multe ţări.
Autorii analizează trăsăturile comune ale ţărilor care au fost lovite grav de criză comparativ cu cele care s-au descurcat mai bine. Ţările neafectate de criză au regulamente mai puţin complexe însă implementate mai bine. Ţările afectate de criză au permis mai multă flexibilitate în definirea capitalului şi nu au fost la fel de riguroase la calcularea cerinţelor privind capitalul pentru riscurile la nivel de împrumut şi doar 25% din acestea au impus prevederi generale privind împrumuturile şi avansurile (comparativ cu 70% din ţările neafectate de criză).
Raportul contestă ideea că ar fi existat „prea multă concurenţă” în sectorul financiar al ţărilor afectate de criză. „Cercetările prezentate în raport sugerează că, printr-o bună supervizare, o concurenţă mai intensă poate îmbunătăţi eficienţa şi se poate spori accesul la servicii financiare fără a submina stabilitatea”, afirmă Asli Demirgüç-Kunt, Directorul pentru Politici de Dezvoltare ale Băncii Mondiale şi Economist-Şef pentru Dezvoltarea Sectorului Financiar şi Privat.
Grupul Băncii Mondiale colaborează cu statele membre pentru a susţine dezvoltarea şi stabilitatea sistemelor financiare ale acestora, precum şi creşterea economică şi reducerea sărăciei. „Aproximativ 16% din împrumuturile Grupului Băncii din timpul crizei financiare au mers către sectorul financiar – dublând cele 8% în împrumuturi de dinaintea începerii crizei,” afirmă Janamitra Devan, Vice-preşedinte al Băncii Mondiale, Dezvoltarea Sectorului Financiar şi Privat. „Prezentul raport se înscrie în angajamentul continuu al Băncii de a asigura cunoştinţe, sprijin operaţional şi împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare - atât pe timp de criză financiară, cât şi în perioadele de dezvoltare economică.”
Publicaţia Global Financial Development Report este disponibilă printr-o pagină de internet interactivă, iar datele prezentate pot fi descărcate în cadrul proiectului Băncii Open Data (transparenţa datelor).
