9 iunie 2010, Washington, DC — Redresarea economică globală continuă să progreseze, dar criza datoriilor din Europa a creat noi obstacole pe drumul spre creşterea sustenabilă pe termen mediu, avertizează ultimul raport al Băncii Mondiale, Previziuni Economice Globale 2010, lansat online astăzi.
Banca Mondială prevede o creştere a PIB la nivel global între 3.1 şi 3.3 procente în 2010 şi 2011, o consolidare între 3.2 şi 3.6 procente în 2012, răsturnând declinul procentual de 2.1 din 2009. Economiile în curs de dezvoltare se aşteaptă să crească între 5.9 şi 6.1 procente în fiecare an, între 2010 şi 2012. Cu toate acestea, ţările cu venit ridicat se aşteaptă să aibă o creştere între 2.0 şi 2.3 procente în 2010 – insuficient pentru a anula contracţia procentuală de 3.3 din 2009 – urmată de o creştere procentuală între 1.9 şi 2.4 în 2011.
„Performanţa mai bună a ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul creşterii multipolare mondiale de astăzi conferă siguranţă”, a spus Justin Yifu Lin, Economist Şef al Băncii Mondiale şi Vice Preşedinte Senior pentru Economia Dezvoltării. „Dar, pentru ca redresarea să se menţină, ţările cu venit ridicat trebuie să profite de oportunităţile oferite de creşterea mai puternică din ţările în curs de dezvoltare.”
Redresarea se confruntă pe termen mediu cu mai multe impedimente, incluzând fluxul redus de capital internaţional, şomajul ridicat şi capacitatea excedentară care depăşeşte, în multe ţări, 10 procente. Potrivit raportului, în timp ce impactul crizei europene a datoriilor a fost până acum controlat, creşterea prelungită a datoriilor suverane ar putea să facă mai scumpe creditele şi să reducă investiţiile şi creşterea din ţările în curs de dezvoltare.
Pe latura pozitivă, comerţul mondial de mărfuri a reacţionat brusc şi se aşteaptă să crească cu aproape 21 procente în acest an, înainte ca ratele de creştere să se micşoreze la aproape 8 procente în 2011-2012. Aproape jumătate din creşterea cererii globale în 2010-2012 va proveni din ţările în curs de dezvoltare.
Previziunile Băncii Mondiale presupun că eforturile FMI şi ale instituţiilor europene vor limita întârzierile de plată sau restructurările majore ale datoriilor suverane europene. Dar chiar şi în acest caz, ţările în curs de dezvoltare şi regiunile cu schimburi comerciale şi legături financiare strânse cu ţările cu venit ridicat foarte îndatorate pot resimţi serios aceste efecte în valuri.
„Stimularea cererii, în ţările cu venit ridicat, devine tot mai mult o parte a problemei în loc să constituie o soluţie”, a spus Hans Timmer, director al Grupului de Proiecţii din Banca Mondială. „Un control mai rapid asupra cheltuielilor ar putea reduce costurile de împrumut şi să intensifice creşterea pe termen mai lung atât în ţările cu venit ridicat cât şi în ţările în curs de dezvoltare.”
Indiferent de cum evoluează situaţia datoriilor din ţările europene cu venit ridicat, un al doilea ciclu de criză financiară nu poate fi exclus în anumite ţările în curs de dezvoltare din Europa şi Asia Centrală unde împrumuturile neperformante în creştere pot ameninţa solvenţa sectorului bancar din cauza redresării încete şi a nivelurilor semnificative ale datoriilor pe termen scurt.
„Ţările în curs de dezvoltare nu sunt imune la efectele unei crize a datoriilor suverane din ţările cu venituri ridicate”, a spus Andrew Burns, manager pentru macroeconomie globală din Banca Mondială. „Dar ne aşteptăm ca multe economii să continue să evolueze pozitiv dacă se concentrează asupra strategiilor de creştere, îmbunătățesc mediul de afaceri sau eficientizează cheltuielile. Scopul lor va fi să se asigure că investitorii continuă să facă diferenţa între riscurile lor şi cele ale ţărilor cu venit ridicat.”
Multe ţări în curs de dezvoltare vor continua să se confrunte cu serioase decalaje financiare. Fluxurile de capital privat spre ţările în curs de dezvoltare sunt prevăzute să îşi revină doar modest, de la 454 miliarde $ (2.7 procente din PIB-ul ţărilor în curs de dezvoltare) în 2009 la 771 miliarde $ (3.2 procente din PIB) până în 2012, încă mult sub cele 1.2 trilioane $ (8,5 procente din PIB) în 2007. Per ansamblu, decalajul financiar al ţărilor în curs de dezvoltare este prognozat a fi de 210 miliarde $ în 2010, scăzând la 180 miliarde $ în 2011 – sub cele 352 miliarde $ estimate în 2009.
În următorii 20 de ani, lupta împotriva sărăciei ar putea fi obstrucționată dacă ţările sunt forţate să taie investiţiile în producţie şi capital uman din cauza ajutorului pentru dezvoltare mai scăzut şi a impozitelor pe profit reduse, se arată în raport. Dacă fluxurile de ajutor bilateral vor intra în declin, ca în trecut, acest lucru ar putea afecta ratele creşterii pe termen lung în ţările în curs de dezvoltare – crescând potențial numărul celor extrem de săraci cu până la 26 milioane în 2020.
Notă pentru jurnalişti:
Banca Mondială va actualiza de două ori pe an previziunile de creşte pe termen scurt, prin Previziunile Economice Globale.
Rezumat: Previziuni Economice Globale 2010 (iunie) - Perspectivă Regională:
Regiunea Asia de Est şi Pacific se aşteaptă să crească cu 8,7 procente în 2010 şi 7,8 procente în 2011. Regiunea a beneficiat de legături strânse cu China, care au deschis drumul spre redresare. În orice caz, puternicul impuls înregistrat anterior de exporturile regionale şi producţie este în scădere, iar decalajele de producție dispar rapid, și constrângerile privitoare la ofertă devin o limitare decisivă pentru creştere. Coroborat cu influxul puternic de capital şi sporirea lichidităţilor, acest fapt poate pune presiune asupra inflației bunurilor cât şi a activelor. Reflectând aceşti factori, creşerea regională şi cea a Chinei este prevăzută a încetini spre o medie de 8,0, respectiv 8,6, în următorii doi ani.
Redresarea în Europa şi Asia Centrală este previzionată la 4,1 procente în 2010, cu 3,2 puncte procentuale mai scăzută decât media pe cinci ani a regiunii, anterior crizei. Redresarea reflectă creşterea puternică din cele mai mari două economii ale regiunii (Rusia şi Turcia), care reprezintă trei pătrimi din PIB-ul regional. Creşterea în cele mai multe din restul economiilor din regiune se aşteaptă să fie relativ slabă sau să rămână negativă, continuând să fie limitată de măsurile accentuate pe care unele ţări au fost obligate să le pună în aplicare drept consecinţă a unor mari deficite de cont curent anterioare crizei. Gradul ridicat de nesiguranţă, împreună cu criza datoriilor suverane în câteva din ţările europene cu venit ridicat (Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia şi Spania), au creat obstacole suplimentare pentru regiune.
Redresarea în regiunea America Latină şi Caraibe — dominată de ţări cu venit mediu şi exportatori de bunuri de larg consum – a beneficiat de o redresare limitată a preţurilor bunurilor de larg consum, o cerere mare de exporturi şi o redresare a ciclului de stocuri. După ce s-a micşorat cu 2,3 procente estimate în 2009, producția de bunuri și servicii în regiune este prevăzut să crească cu aproape 4,3 procente pe an între 2010 şi 2012, ceva mai redus decât în perioada de avânt. Comerţul puternic şi legăturile financiare cu Europa fac ca regiunea să fie în mod special sensibilă la evoluţiile din economiile europene foarte îndatorate.
Perspectiva pentru regiunea Orientul Mijlociu şi Nordul Africii va continua să fie determinată de preţurile petrolului şi activitatea economică din Uniunea Europeană (principalul partener de comerţ al regiunii). Prăbușirea preţului petrolului la apariţia crizei financiare alături de constrângerile de producţie ale OPEC, au redus semnificativ veniturile din petrol, reducând fluxurile de investiţii străine directe intra-regionale, remitențe şi venituri din turism. În orice caz, volumurile şi valorile de export sunt prevăzute a se redresa, crescând cu 2,3, respectiv 13,4, procente în 2010. Mai mult, redresarea regională este prevăzut a se consolida, cu creşterea ajungând de la 4,0 procente în 2010 la 4,3 şi 4,5 procente în 2011, respectiv 2012.
Creşterea PIB-ului în Asia de Sud a beneficiat de redresarea cererii globale, măsurile de stimulare şi expansiunea continuă a influxurilor de remitențe. Afluxurile de capital, crescând ca parte a PIB-ului, au susţinut deasemenea activitatea economică regională. În ciuda unei creşteri previzionate a cererii externe, o înăsprire necesară a politicii fiscale şi o menţinere a constrângerilor asupra ofertei (în special în sectoarele de trasport şi energie) se aşteaptă să ducă la încetinire a creşterii PIB-ului la o medie de 7,5 procente între 2010 şi 2012.
Previziunea pentru regiunea Africa subsahariană – dominată de ţări cu venit redus şi exportatoare de bunuri de consum – se aşteaptă să continue să se consolideze treptat, determinată de preţurile istoric de mari ale bunurilor de consum şi a cererii externe mai mari. Per ansamblu, regiunea este prevăzut să crească cu 4,5, 4,1 respectiv 5,3 procente între 2010 şi 2012, de la un procent estimat de 1,6 în 2009. Recenta depreciere a monedei euro ar trebui să ajute competitivitatea ţărilor ale căror monezi sunt legate de euro.
