În România, la fel ca în multe alte ţări din toată lumea, şomajul în rândul anumitor segmente ale populaţiei rămâne un obstacol semnificativ pentru dezvoltare şi creştere economică viitoare. Izbucnirea crizei financiare globale în anul 2008 a avut un efect de îngheţ asupra Uniunii Europene şi continuă să reverbereze în multe state, sufocând societăţile comerciale şi oportunităţile de angajare – în special în rândul tinerilor.
Deşi creşterea şomajului în România nu a fost la fel de accentuată ca în alte state europene, aceasta a durat la fel de mult, fapt demonstrat de creşterea cotei şomerilor pe termen lung în perioada 2009 (31,6%) – 2013 (46,4%).
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă din România au astăzi un obiectiv comun, însă sunt adesea destul de distincte în ce priveşte barierele cu care se confruntă în încercarea lor de a se încadra sau reîncadra în muncă. Problemele cu care se confruntă bărbaţii de vârstă medie din mediul rural, de exemplu, sunt foarte diferite de cele cu care se confruntă bărbaţii tineri calificaţi necăsătoriţi. În consecinţă, trebuie găsite soluţii unice pentru depăşirea acestor bariere.
Portrete ale excluziunii de pe piaţa forţei de muncă este un raport comun al Băncii Mondiale şi Comisiei Europene care abordează diversele probleme cu care se confruntă diferite profiluri de persoane neîncadrate în muncă din România, precum şi din alte cinci ţări din Europa – Bulgaria, Estonia, Grecia, Ungaria şi Lituania. Raportul oferă o analiză aprofundată a fiecăreia dintre aceste probleme şi prezintă recomandări cu privire la modul în care fiecare stat poate aborda barierele legate de accesibilitatea la piaţa forţei de muncă.
În Romania, cinci segmente de persoane neîncadrate în muncă sunt scoase în evidenţă în raport ca priorităţi de activare: tineri calificaţi necăsătoriţi care sunt şomeri pe termen lung; şomeri pe termen lung în vârstă de muncă; şomeri noi în vârstă de muncă; mame din mediul rural fără experienţă profesională şi cu nivel scăzut de educaţie; şi soţii inactive de vârstă medie. În mod colectiv, aceste grupe contabilizează doar 31,2% din populaţia în vârstă de muncă din România, însă toate cele cinci profiluri împreună reprezintă o necesitate de nivel mediu spre ridicat de incluziune în forţa de muncă dacă se urmăreşte reducerea sărăciei.
Profilul tinerilor calificaţi care sunt şomeri pe termen lung din România are un potenţial semnificativ să beneficieze de intervenţii specifice. Efectul posibil dăunător pe termen lung pe care îl poate avea şomajul prelungit asupra tinerilor poate face ca acest grup de persoane să constituie o zonă prioritară de angajament. Raportul oferă câteva recomandări de politică pentru Guvern, una dintre acestea constând în crearea de programe de iniţiere pentru locuri de muncă ce oferă plasare prin stagii subvenţionate, programe de lucru flexibile şi angajare cu fracţiune de normă.
În afară de tineri, femeile din România au fost întotdeauna selectate ca prioritate ridicată de angajament – în special mamele din zone rurale cu nivel scăzut de educaţie şi fără experienţă profesională sau cu experienţă profesională redusă. Un obiectiv primar este de a încuraja şi permite mai multor mame să participe la piaţa forţei de muncă şi apoi de a se asigura faptul că acestea pot găsi locuri de muncă.
Pentru a deservi mai bine acest profil particular de şomeri, se recomandă să se ofere cursuri pe termen scurt de tipul ‘a doua şansă’ – punându-se accentul pe competenţe profesionale care pot conecta mai bine aceste persoane la oportunităţile de locuri de muncă. Opţiuni îmbunătăţite de îngrijire a copiilor ar permite de asemenea ca multe dintre aceste femei să profite mai mult de aceste oportunităţi de instruire şi să devină astfel mai bine înzestrate pentru a intra pe piaţa forţei de muncă.
Tinerii şi femeile constituie doar o porţiune a populaţiei neîncadrate în muncă din România, însă aceste două grupuri în special ilustrează necesitatea de a introduce tipurile de recomandări de politici diferenţiate şi specifice oferite în Portrete ale excluziunii de pe piaţa forţei de muncă.
Personalizarea unor soluţii la problemele specifice legate de piaţa forţei de muncă şi învăţarea din experienţele unor ţări ca România pot ajuta guvernele în efortul lor continuu de a reduce şomajul şi sărăcia, precum şi de a spori prosperitatea generală, în statele europene şi în alte regiuni de pe glob.
