Dacă ești un copil de etnie romă şi trăiești în România zilelor noastre, posibilitatea că te-ai născut sărac este de trei ori mai mare decât a celorlalţi români care trăiesc în acelaşi cartier cu tine. Probabil că vei creşte într-o locuinţă suprapopulată sau într-un cartier mărginaş, probabil că nu îți vei finaliza cursurile şcolare şi probabil că nici nu vei găsi un loc de muncă. Speranţa ta de viaţă este cu cel puţin şase ani mai redusă decât a vecinilor tăi ne-romi.
A înţelege că inegalitatea începe încă de la naştere şi apoi se manifestă în fiecare etapă a vieţii pentru majoritatea romilor care trăiesc în România în zilele noastre constituie un temei fundamental al agendei privind „prosperitatea comună“, care arată că există nevoia de a elabora programe, politici publice şi iniţiative de natură să susţină abordări mai cuprinzătoare ale incluziunii sociale a romilor.
Pentru a răspunde la această nevoie, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a colaborat cu Banca Mondială - pe baza unui Acord de Servicii de Consultanţă (RAS) - pentru întocmirea unui raport cu o abordare integrată, despre toată durata “ciclului de viaţă”. Studiul de diagnosticare şi consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România cercetează barierele de sociale şi economice cu care se confruntă majoritatea romilor pe parcursul vieţii.
„Excluziunea romilor se perpetuează de-a lungul generaţiilor, a afirmat dl. Kosuke Anan, specialist în dezvoltare socială la Banca Mondială şi co-autor al raportului citat. „De exemplu,” a continuat el, „învăţământul şi abilităţile neadecvate, precum şi starea precară de sănătate împiedică accesul acestor oameni la oportunităţile de câştig. Acest lucru are drept consecinţă resurse insuficiente, care nu le permit romilor să susţină educaţia propriilor lor copii şi să le ofere condiţii mai bune de viaţă care să ducă și la o stare mai bună de sănătate. De aceea, considerăm că această abordare care să cuprindă întreg <<ciclul de viaţă>> poate influenţa cu adevărat schimbarea.”
Pentru mulţi romi, discriminarea şi excluziunea sunt interconectate cu multe elemente care le caracterizează existenţa zilnică şi se manifestă pe toată durata vieţii. De exemplu, condiţiile socio-economice în care romii cresc şi trăiesc îi expun unor riscuri mai mari din punctul de vedere al sănătăţii, în comparaţie cu vecinii lor ne-romi. Problemele de sănătate care adesea sunt declanşate de alimentaţia inadecvată sau de alte probleme de sănătate nesoluţionate în copilărie sunt exacerbate de lipsa de acces la serviciile de sănătate şi tratament, în viaţa adultă. Un alt aspect care complică problemele de sănătate, conform raportului citat, este faptul că 42% din romii din Română nu recurg la serviciile medicale atunci când au nevoie de ele de fapt, pentru că nu şi le pot permite, ceea ce le amplifică problemele medicale, care pot cauza chiar şi decesul bolnavilor netrataţi, în unele situaţii.
Pe de altă parte, romii se vor confrunta mereu cu dificultăţi la angajare, care decurg din accesul limitat pe care îl au la educaţie şi la formare. Inegalităţile încep să se manifeste de timpuriu în viață, rata de înscriere a romilor în instituţiile de învăţământ preşcolar fiind de doar 37%, în comparaţie cu 63% la nivelul copiilor ne-romi care locuiesc în acelaşi cartier. Până la vârsta de 16 ani, numai 29% dintre bărbaţii romi şi 18% dintre femeile rome mai sunt încadraţi într-o formă de învăţământ, ceea ce contribuie la creşterea ratei şomajului; aceasta este de 42% în rândul bărbaţilor şi 19% în rândul femeilor.
Excluziunea de pe piaţa muncii va continua şi la nivelul generaţiilor următoare de romi, dacă nu se rezolvă problema inegalităţii de șansă. Inegalităţile încep într-o fază incipientă în viața romilor şi continuă să se manifeste în perioada preşcolară şi de-a lungul ciclului de învăţământ secundar superior. Cercul vicios nu se manifestă doar în detrimentul sănătăţii şi mijloacelor de subzistenţă ale romilor din România, dar subminează şi robusteţea economiei României, în ansamblul său. În condiţiile în care populaţia majoritară este în curs de îmbătrânire, iar populaţia tânără romă se află în creştere, România nu-şi poate permite să lase în urmă copii, tinerii şi familiile lor de etnie romă.
În cuvinte mai simple: Incluziunea romilor nu este doar corectă din punct de vedere moral, dar are și o motivație economică.
Datele din sondaj indică faptul că puţin peste 37% din populaţia de etnie romă din România se află acum la vârsta de 15 ani, ceea ce constituie un contrast evident faţă de restul românilor, deoarece România se confruntă cu provocări demografice, iar populaţia sa este în curs de îmbătrânire. Incluziunea socială a romilor are o importanţă critică pentru a ajuta țara să facă faţă provocărilor cu care se confruntă şi reprezintă şi un element-cheie pentru valorificarea unui potenţial economic care nu a fost valorificat anterior. Se estimează că egalizarea oportunităţilor de câştig ale romilor în România ar putea genera câştiguri economice anuale situate între €887 milioane şi €2,9 miliarde.
Pentru a putea valorifica acest potenţial, este necesară promovarea incluziunii romilor, care trebuie să se bazeze pe înţelegerea dimensiunilor excluziunii în ansamblul lor. Cercetând mai detaliat factorii socio-economici diverşi şi complementari care nu le permit romilor să beneficieze de servicii de sănătate adecvate, să-şi finalizeze studiile sau să se integreze pe piaţa muncii, acest raport recent are drept obiectiv proiectarea unor intervenţii bine direcţionate şi a unor mecanisme instituţionale capabile să promoveze schimbările pozitive pe mai multe dimensiuni care se intersectează.
Dezvoltarea adecvată a copiilor romi în primele 1.000 de zile ale ciclului lor de viaţă, îmbunătăţind accesul la învăţământ şi calitatea acestuia, prevenind părăsirea timpurie a şcolii de către elevii romi, investind în dezvoltarea abilităţilor pentru copii lor la nivelul sistemului educaţional, îmbunătăţind condiţiile de viaţă şi combătând discriminarea şi stereotipurile negative sunt tot atâtea obiective şi recomandări prevăzute în raport. Pentru ca toate acestea să fie posibile, raportul sugerează şi o clarificare a responsabilităţilor instituţionale, a strategiilor fundamentale aferente rezultatelor aşteptate şi a proceselor de bugetare, precum și a celor legate de consolidarea procesului de monitorizare şi evaluare a politicilor şi programelor de incluziune a romilor, dedicate sprijinirii comunităţilor dezavantajate la nivel local.
„Dezvoltarea încă din primele etape ale copilăriei influenţează perspectivele unui copil şi oportunităţile pe care le va avea pentru restul vieţii," a afirmat dl. Sandor Karacsony, economist în domeniul dezvoltării umane în cadrul Băncii Mondiale şi co-autor al studiului, „iar obiectivul propusei abordări a întregului ciclu de viaţă este acela de a oferi oportunităţi egale următoarei generaţii de romi şi, în acelaşi timp, de a spori nivelul bunăstării familiilor lor."
Recunoscând natura multifaţetată a agendei referitoare la incluziunea socială şi ajustându-și agenda de dezvoltare în consecinţă, ţara poate face încă un pas pentru a se asigura că următorul copil născut într-o familie de romi va avea acces egal la serviciile de sănătate, la învăţământ, precum şi pe piaţa muncii, amplificând prosperitatea comună la nivelul întregii ţări.
