De-a lungul ultimelor decenii, progresele înregistrate în domeniul ştiinţei şi tehnologiei alături de alte îmbunătăţiri sociale şi economice au adus o creştere fără precedent a speranţei de viaţă pentru populaţiile din toată lumea. Fenomenul de îmbătrânire nu s-a limitat doar la statele dezvoltate, cu venituri mari la nivel naţional, ci şi la cele cu venituri medii, ambele confruntându-se cu creşteri similare ale speranţei de viaţă. În medie, speranţa de viaţă existentă în perioada 1950 - 55 şi 2005 – 10 a crescut cu 26 de ani în ţările dezvoltate şi cu 19 ani în ţările mai puţin dezvoltate. În timp ce această schimbare demografică este văzută ca un factor care va îngreuna povara economică în fiecare stat unde societatea este în curs de îmbătrânire, se aşteaptă ca acest efect să fie mult mai puternic în statele mai puţin dezvoltate, care de multe ori nu beneficiază de resursele economice necesare abordării acestor provocări.
Printre aceste state în legătură cu care ne aşteptăm să se confrunte cu presiuni economice din ce în ce mai mari ca rezultat al îmbătrânirii societăţii, se află şi statele din Uniunea Europeană 11 (UE11), conform ultimului Raport Economic Periodic UE (REP) (EU11 Regular Economic Report (RER)). În prezent, Banca Mondială colaborează cu parteneri din UE11 pentru a continua analiza consecinţelor îmbătrânirii populaţiei asupra economiei, precum şi pentru a identifica politici noi şi intervenţii care pot ajuta la susţinerea unei creşteri economice puternice, chiar dacă populaţia se află în curs de îmbătrânire. Ca rezultat al acestui efort, ultimul raport REP UE11 include o secţiune specială intitulată Implicaţiile creşterii economice într-o Uniune Europeană în curs de îmbătrânire (The Economic Growth Implications of an Aging European Union), care evidenţiază faptul că societăţile în curs de îmbătrânire din toată Europa se confruntă cu o scădere a ponderei populaţiei în vârstă de muncă din totalul populaţiei şi cu o creştere a costurilor de furnizare şi îngrijire a populaţiei vârstnice aflate în creştere – cu această situaţie dificilă se confruntă în special Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia şi Republica Slovacă (UE11).
Printre toate aceste provocări abordate în raport primează declinul volumului forţei de muncă care va avea loc în această regiune în următoarele patru decenii. În mai puţin de patruzeci de ani mai mult de o treime din populaţie va avea peste 60 de ani şi o pătrime din populaţie va fi mai în vârstă de 65 de ani. Această schimbare demografică aflată în plină desfăşurare va avea repercusiuni pe scară largă în toată Europa, dar mult mai dificil va fi pentru ţările din UE11. Ratele de participare agregate ale forţei de muncă din aceste ţări se situează deja în urma valorilor europene şi este de aşteptat un puternic declin al volumului forţei de muncă în următorii patruzeci de ani, reprezentând un obstacol economic în această regiune. Se estimează că acest declin va ajunge să depăşească 35% până în anul 2050 - în cazul în care nivelurile actuale de participare ale forţei de muncă vor prevala, însemnă că un număr mai redus de oameni activi din această zonă va trebui să susţină o cerere a serviciilor de îngrijire pe termen lung aflată în creştere, inclusiv în rândul îngrijitorilor/însoţitorilor persoanelor cu dizabilităţi. Conform raportului, aceste sarcini pot cauza eventuale dificultăţi insurmontabile dacă în această regiune nu se înregistrează o creştere masivă a ratelor de participare şi/sau agregare a productivităţii.
Principalul motiv al declinului ratelor de participare ale forţei de muncă din această regiune rămâne lipsa participării pe piaţa muncii a persoanelor de sex feminin fără studii universitare, problemă care afectează această regiune de foarte mult timp. Rata de participare a persoanelor de sex feminin fără studii universitare a scăzut cu aproape 5,3% între anii 2000–2011 în UE11, comparat cu doar 2,6% în rândul persoanelor de sex masculin. Mai mult, ratele de participare ale persoanelor de sex feminin din cadrul forţei de muncă au scăzut în fiecare stat din Uniunea Europeană între anii 1990-2004, ratele de declin fiind foarte ridicate, adică până la 10,3% în Republica Cehă şi 12,7% în Letonia.
Abordarea discrepanţei existente la nivelul ratei de participare pe piaţa muncii– atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi – este esenţială în procesul de susţinere a statele din UE11 pentru ca ele să poată să susţină ratele mari de creştere economică din următoarele decenii. Însă numai îmbunătăţirea participării populaţiei pe piaţa muncii nu va fi suficientă pentru contracararea efectelor negative ale îmbătrânirii populaţiei asupra creşterii economice şi ale convergenţei veniturilor în UE. Noul Raport Economic Periodic UE11 susţine că este nevoie de mai mult de atât.
